Nici nu mai știu când a apărut moda cu prețul scăzut cu un ban față de întreg.
Parcă pe la începutul anilor 1990.
Am copiat și noi o șmecherie de la occidentali.
Nu mai scriem că un produs ar costa 100 de lei, ci 99,99 lei.
De parcă ți-ar da cineva restul de un ban dacă plătești o sută de lei.
În plus, am senzația că cineva încearcă să-mi fenteze neuronul, să-mi spună că ar fi mai ieftin.
Faza nu mai prinde de ani buni de zile, după cum văd lumea comentând prin magazine.
Și la radio sau la televizor: reține cineva prețul promovat după atâtea repetiții de ”nouă”?
Nu vai!?
În plus, spoturile se lungesc nejustificat de mult.
Știți probabil că publicitatea este taxată la numărul de secunde.
Ia spuneți și cronometrați: ”Două Mii Nouă Sute Nouăzeci Și Nouă De Lei Și Nouăzeci Și Nouă De Bani”.
Și acum spuneți și cronometrați: ”Trei Mii De Lei”.
E vreo diferență?
Păi cam da!
De vreo cinci secunde, dacă nu mai bine.
Uite cum clienții publicitarilor ar putea face o economie la costul total al spoturilor difuzate.
Iar prețul promovat ar fi cu siguranță reținut de către ascultători sau telespectatori.
Și s-ar simți și ei tratați cu respect, nu fentați că ”nu e 3.000 de lei, ci 2.999,99 lei.”
Așa că oameni buni, angajați pe la Marketing sau mai știu eu ce factori de decizie veți fi fiind, hai spuneți lucrurilor pe nume.
Sau mai bine zis, pe numere.
ÎNTREGI...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te rog să comentezi utilizând cuvinte decente și din Dicționarul Limbii Române... Orice postare nepotrivită din punct de vedere al celor șapte ani de acasă va fi ștearsă. Mulțumesc